În România, viziunea asupra aceastei afecțiuni a parcurs o evoluție complexă, de la 'leziune cerebrală minimă' și până la recunoașterea pe scară largă la adulți. În pofida discrepanțelor, mulți profesioniști au adaptat abordările educaționale și terapeutice, reflectând în prezent o înțelegere privind diagnosticul și tratamentul aproape de Vest.

Cum a evoluat ADHD-ul în România de-a lungul timpului?

În a doua jumătate a secolului trecut, ADHD era cunoscută sub denumirea de "leziune cerebrală minimă". Termenul a fost modificat pe parcurs pentru a include sindromul hiperkinetic, punând accent pe deficitul de atenție care împiedică învățarea și dezvoltarea. Conform unui articol din Viața Medicală, abia în ultimii ani, acronimul ADHD a început să fie folosit și pentru adulții cu simptome persistente din copilărie. În prezent, ADHD-ul este frecvent întâlnit atât în rândul copiilor și adolescenților din România (cu majoritatea cazurilor diagnosticate între 5 și 14 ani), dar și în rândul adulților. De asemenea, sindromul este prezent cel puțin din punct de vedere clinic și la copiii sub 4 ani. Totuși, există discrepanțe semnificative între cifrele estimate referitoare la copii diagnosticați. În timp ce autoritățile raportează aproximativ 5.000 de cazuri, conform unui articol DigiTV, ONG-urile estimează numărul la 200.000. Ministerul Sănătății coordonează programe de prevenție și de formare a consilierilor școlari pentru a depista și interveni în cazurile de ADHD.

Aceasta ar putea fi o situație legată de fenomenul de sub-diagnosticare severă. Îți recomandăm să citești și articolul Top mituri și preconcepții despre ADHD.

Resurse 🧠 ADHD România 🇷🇴

💖 Group de suport pentru persoanele cu ADHD: https://fb.com/groups/AboutADHD

👨‍⚕️👩‍⚕️ Medici și psihologi cu experiență în ADHD (atât la copii și adolescenți, cât și la adulți): https://www.DoctorADHD.com

💊 Locații farmacii cu medicamentație ADHD: https://www.UndeGasesc.net

Ce spun studiile despre ADHD în România?

Cercetările care explorează ADHD-ul în România sunt limitate, dar există câteva studii care au investigat această afecțiune în contextul copiilor instituționalizați și impactul deprivării de stimulare emoțională și senzorială timpurie. Un studiu a comparat copiii cu antecedente de instituționalizare și deprivare severă timpurie (D-I/OA) cu cazuri clinice standard de ADHD (S-ADHD) și copii care au experimentat deprivarea, dar care nu au prezentat în mod pervaziv simptome de deficit de atenție/hiperactivitate (ERA-control) (Sonuga-Barke, 2008). Studiul a constatat că simptomele ADHD pentru cazurile D-I/OA și S-ADHD de sex masculin au prezentat asemănări marcante în toate domeniile simptomatice, în timp ce fetele cu D-I/OA au fost mai asemănătoare cu controalele ERA decât cu cazurile ADHD. Profilurile neuropsihologice ale bărbaților și fetelor cu D-I/OA au fost mai afectate decât cele ale controalelor S-ADHD și ERA (Sonuga-Barke, 2008).

Această concluzie poate fi legată de factori multipli, însă asta nu face persoanele de sex feminin să fie mai puțin supuse la riscul de a se încadra în simptomatologia ADHD. Îți recomandăm să citești și articolul Top mituri și preconcepții despre ADHD.

Un alt studiu s-a axat pe includerea copiilor cu ADHD în învățământul preșcolar de masă din România. Cercetarea a urmărit depistarea tulburărilor de comportament încă din copilăria timpurie și implementarea unor programe în care cadrele didactice să găsească soluții pentru incluziunea și învățarea copiilor hiperactivi și deficitari în atenție. Studiul a presupus proiectarea unui program de intervenție aplicat în anul școlar 2017-2018 și a constat într-un experiment formativ care a vizat influențarea a 30 de subiecți cu ADHD, de vârstă preșcolară (3-6 ani) (Pascariu, C., 2019). Același studiu afirmă de asemenea că în România, se estimează că există peste 200.000 de copii cu ADHD, ocupând locul al doilea ca frecvență între tipurile de patologie în psihiatria pediatrică (Pascariu, C., 2019).

Un studiu efectuat pe adulții maghiari din România a constatat că prevalența neponderată a ADHD, pe baza listei de verificare a simptomelor Adult ADHD Self-Report Scale (ASRS-v1.1), a fost de 1,5% (Farcas et al., 2018). Acest studiu a implicat un total de 1.503 adulți, cu 69,4% dintre participanți din România. Cu toate acestea, este important de remarcat faptul că acest studiu a fost realizat pe o populație specifică (adulți maghiari din România), iar rata de prevalență ar putea să nu fie reprezentativă pentru întreaga populație din România. Sunt necesare studii mai cuprinzătoare pentru a determina cu exactitate prevalența ADHD în România.

Care este în prezent situația ADHD-ului în România?

Așadar, un aspect important este recunoașterea și gestionarea ADHD la adulți. Conform Clinicii NICE, în ultimii ani, s-a observat o creștere a numărului de adulți care solicită ajutor pentru ADHD, mulți dintre aceștia fiind diagnosticați pentru prima dată la vârste înaintate, acest lucru indicând o creștere a conștientizării și acceptării ADHD ca o afecțiune care poate persista din copilărie până la maturitate.

În ceea ce privește tratamentul, conform protocoalelor terapeutice CNAS, în România sunt disponibile două medicamente specifice pentru ADHD: metilfenidatul și atomoxetina. Terapia Cognitiv-Comportamentală este, de asemenea, utilizată pentru a ajuta pacienții să gestioneze simptomele, îmbunătățind astfel calitatea vieții lor. Tratamentul ADHD necesită monitorizare constantă și poate fi ajustat în funcție de eficacitatea și tolerabilitatea fiecărui pacient vis a vis de medicamente.

Așadar, ADHD-ul în România a urmat, tardiv dar în mod consistent, o traiectorie similară cu evoluția globală a înțelegerii și tratamentului acestei condiții, cu o recunoaștere crescândă a prevalenței sale atât în rândul copiilor, cât și al adulților, și o abordare din ce în ce mai sofisticată în ceea ce privește tratamentul.